Studenții de azi - o generație între adaptare și epuizare

Echipa Job cu Job a realizat o cercetare privind modul în care își completează studenții veniturile în timpul facultății și impactul pe care îl are munca asupra studiilor academice.

Au fost interogați 111 studenți provenind dintr-un spectru variat de universități incluzând SNSPA, UNArte, ASE și Universitatea din București (Biologie, Limbi și Literaturi Străine). Domeniile de studiu sunt următoarele: umanist și social: 29%, arte și design: 18%, economic: 14%, tehnic și IT: 11%, drept și științe politice: 8%, medicină și sănătate: 3%, și alte domenii 17%.

Repartizarea pe anii de studiu este următoarea:

• 51% anul I

• 11% anul II

• 16% anul III

• 14% masteranzi

• 8% doctoranzi sau studenți aflați în prelungire de studii

La întrebarea „Lucrezi în prezent?”, răspunsurile s-au împărțit astfel:

• Nu lucrez: 50%

• Da, full-time: 21%

• Da, ocazional / freelance: 18%

• Da, part-time: 11%

Rezultatele arată că jumătate din respondenți lucrează într-o formă sau alta.

Faptul că 1 din 5 studenți lucrează full-time reprezintă un fenomen de „angajare de supraviețuire”, nu neapărat de dezvoltare profesională: tinerii muncesc nu doar pentru experiență, ci pentru a-și acoperi costurile de bază (chirie, mâncare, transport). De asemenea, faptul că încă 18% lucrează ocazional sau freelance arată că munca fragmentată devine o strategie financiară comună în rândul studenților.

Două lumi paralele: cei care lucrează versus cei care nu

Aproximativ 63% din studenții de anul I nu lucrează. Ei tind să vadă munca drept un ideal viitor („după ce termin”). În schimb, situația se inversează în cazul studenților de anii II, III și master unde peste 60% lucrează. Așadar, pe măsură ce cresc în senioritate academică, nevoia de venit propriu crește.

Imaginea care se conturează este a două lumi paralele în aceeași generație.

Pe de-o parte, există studenți maturizați rapid de nevoi financiare, obosiți, dar autonomi. Mulți dintre ei experimentează burnout, sacrifică timp de învățare și simt că sistemul universitar nu îi sprijină: „Muncesc ca să pot fi student, nu invers.”

Pe de altă parte, sunt cei care nu lucrează, încă protejați de familie sau bursă, dar tot mai conștienți că siguranța lor e temporară: „Încă mă descurc fără job, dar nu știu cât va mai dura.”

Cele două grupuri trăiesc în același campus, dar în realități complet diferite. Ceea ce îi unește este incertitudinea: nimeni nu mai are siguranța că sistemul educațional poate acoperi nevoile de bază ale unui student. Fiecare student simte că sistemul se clatină și că trebuie să-și construiască propriul echilibru financiar, uneori chiar în detrimentul educației.

Munca nu mai e un pas spre carieră, ci o strategie de supraviețuire

Domeniul de studiu influențează puternic tipul de joburi, astfel:

• Studenții din IT, economic sau juridic reușesc adesea să lucreze în domeniul de studiu, ceea ce transformă munca într-o formă de investiție în cariera viitoare.

• În schimb, cei din domenii umaniste și artistice ajung adesea la joburi aleatorii  în comerț, HoReCa (barista, ospătar), sau activități repetitive (call center, freelance), fără legătură cu formarea lor academică, însă reprezentând un indicator de inițiativă și adaptabilitate.

• În medicină, regula este că studenții nu lucrează, ceea ce reflectă particularitatea programului de studii foarte încărcat.

Această diferență de structură a pieței muncii accentuează inegalitățile economice între domenii. Însă diferența nu este doar economică, ci și simbolică: pentru unii, munca e un pas înainte; pentru alții, o pauză forțată din drum.

Câteva citate ilustrative preluate de la studenții interogați:

„Sunt studentă la arte, dar lucrez la un magazin, pentru că trebuie să-mi plătesc chiria.”„Fac IT și lucrez deja part-time ca developer, e singura metodă să acumulez experiență.”„Sunt la litere, dar lucrez ca barista. E greu să găsești ceva pe profil, mai ales la început.”

Impactul măsurat: tensiune între nevoia de venit și timpul necesar învățării

Aproape 70% dintre studenții care lucrează declară că munca le afectează timpul pentru studii. Cei mai mulți simt o presiune constantă, un dezechilibru între cursuri și programul de lucru. „Nu am timp”, „nu mai am energie”, „nu pot merge la toate cursurile” sunt teme recurente în răspunsurile lor. Munca devine o a doua facultate. În loc să învețe cu calm, mulți studenți învață pe fugă, între un schimb și altul.

Listăm o parte din răspunsurile studenților:

„Ajung acasă seara și nu mai am energie să citesc sau să învăț.

”„Nu pot merge la toate cursurile din cauza programului de la muncă.”

„Am ajuns să aleg între job și seminarul de la facultate.”

Pentru mulți studenți, munca nu mai e o activitate complementară, ci un compromis necesar. Cei mai afectați sunt studenții full-time, în special din domenii cu program rigid (arte, comunicare, drept). Se conturează o realitate în care studiile devin secundare în fața nevoii de venit.

Tăierile de burse, momentul care a schimbat totul

Datele arată clar că tăierile recente de burse au fost un factor declanșator. Un student din trei a fost afectat direct, iar aproape toți cunosc pe cineva aflat în situație similară. Mulți spun că pierderea bursei a fost picătura care i-a împins spre un job, chiar dacă nu erau pregătiți pentru asta. Redăm un răspuns preluat de la un student: „După ce mi-au tăiat bursa, am fost nevoită să mă angajez full-time. Nu mai aveam altă opțiune.” Mai grav este că tăierile nu au afectat doar conturile studenților, ci și încrederea lor în sistem: bursa, odată o formă de merit și sprijin, a devenit o promisiune fragilă. Chiar și acolo unde studenții nu au fost direct afectați, percepția de insecuritate economică e comună.

Mulți simt că sistemul de burse e imprevizibil și că trebuie să se bazeze pe propriile resurse. Apare o generație de tineri care învață de timpuriu autogestiunea financiară, dar și oboseala constantă de a jongla între studii și venituri.

Așadar, există o legătură clară între tăierile de burse și accelerarea migrației studenților spre piața muncii. Pentru mulți, pierderea bursei a fost un prag emoțional care i-a făcut să caute rapid surse alternative de venit. Rezultatul: creșterea proporției celor care lucrează în paralel cu studiile, cu riscul de a sacrifica performanța academică.

O generație rezilientă, dar nesusținută

Datele analizate prezintă o generație de studenți prinsă între presiunea financiară imediată și dorința de dezvoltare academică. Pe măsură ce bursele se reduc, iar costurile vieții cresc, munca devine tot mai puțin o alegere și tot mai mult o necesitate.

Cifrele analizate vorbesc despre o generație de studenți care învață repede că autonomia costă. Însă dincolo de cifre, din răspunsuri răzbate o formă de luciditate. Studenții de azi cer predictibilitate. Sunt obișnuiți să muncească, să se adapteze, să caute soluții. Această tranziție de la „student finanțat” la „student angajat” nu e un semn de maturitate firească, ci o adaptare la precaritate. Sistemul nu mai oferă predictibilitate financiară, așa că studenții își iau singuri controlul: „Nu vreau să renunț nici la muncă, nici la facultate. Dar simt că sistemul mă obligă să aleg.”

Această cercetare conturează portretul unei generații care nu fuge de responsabilitate, ci de incertitudine. Pentru ei, a fi student nu mai înseamnă o perioadă protejată de învățare, ci o jonglare permanentă între obligații și idealuri. Într-o Românie în care bursele se taie, dar prețurile cresc, munca devine noua bursă. Iar întrebarea de fond nu mai este „lucrezi?”, ci „cum reușești să reziști?”.

*Cercetare realizată de către echipa Job cu Job, publicată în Ziarul Libertatea.

Textul poate fi citit aici.